Parteneriat divin

In 1 Corinteni 3:9 am gasit ceva ce imi provoaca ratiunea sa isi depaseasca limitele: parteneriat intre om si …Dumnezeu! Desi ofera perspective grandioase, de multe ori nu este un parteneriat usor, si culmea… nici frumos, dar intotdeauna este cel mai bun!

Ar fi un privilegiu daca in domeniul principal de activitate ai deveni asociat cu o persoana din cel mai inalt nivel; sau, in sportul preferat sa fii acceptat in echipa cu cel mai mare succes, cu cei mai talentati colegi, si cel mai bun antrenor… dar fara indoiala, in coparatie cu parteneriatul divin ar fi o banalitate.

In 2008 am ajuns in misiune in Turcia. Probabil Turcia ramane cea mai mare tara neevangelizata din lume. Din aproximativ 66 millioane de locuitori, doar cca 3000 sunt crestini evanghelici. Desi aveam planificate anumite proiecte, ma intrebam cum vom avea noi vreun efect in mijlocul unui asa de mare intuneric spiritual. In prima seara, Domnul m-a facut constient de faptul ca sunt in parteneriat cu El: in timp ce citeam Biblia, la un moment dat, am stiut ca Domnul mi se adreseaza direct, foarte personal: Te-am ales… ca sa le deschizi ochii, sa se intoarca de le intuneric la lumina, si de sub puterea Satanei la Dumnezeu; si sa primeasca prin credinta in Mine, iertarea de pacate si mostenirea impreuna cu cei sfintiti (Fapte 26:17, 18). Am fost onorat sa fiu folosit de Dumnezeu in discutiile cu oamenii pe strada ori la universitate, sau la cursul biblic prin corespondenta – evanghelizare la distanta, sau prin rugaciune ori prin munci practice.

La fel, in tara, dar si in Macedonia, Uganda si Kenya am mai avut harul sa fiu lucrator impreuna cu Dumnezeu, si mai mult as vrea sa am acest har in urmatoarea misiune in India… dar oare ar putea fi intrega viata formata din momente de parteneriat divin (stil de viata)? Oare este cineva vrednic pentru aceasta? De aceea ne rugam necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va gaseasca vrednici de chemarea Lui, si sa implineasca in voi, cu putere, orice dorinta de bunatate si orice lucrare izvorata din credinta (2 Tes 1:11).

Eram adolescent cand Dumnezeu ma provoca sa fac ceva semnificativ impreuna cu El. Ma motivau foarte mult invataturile si experientele lui Richard Wurmbrand, care era un om radical in dragostea sa pentru Isus si pentru oameni.

In timp ce eram student in Oradea, mai si lucram la o fabrica, la un punct de evidenta si control. Intr-o noapte ma gandeam la misiune, iar casuta in care eram se situa  langa o poarta mare, inchisa pe timpul noptii. Consideram ca misiunea este pentru oameni speciali, nu pentru tineri ca mine, dar stiam ca era Domnul cel care ma chema sa fac misiune. La un moment dat am stiut ca Domnul imi vorbeste folosind cele doua porti care ma desparteau de exteriorul fabricii. Pentru a ajunge in misiune eu trebuie sa deschid prima “poarta”, pe care o puteam deschide, iar urmatoarea, de la care eu nu aveam cheia pe timpul noptii, urma sa o deschida El. Prima usa includea aspecte ale integritatii si credintei vii.

As fi ipocrit daca as pretinde ca de cand am intrat in procesul sfintirii nu am mai avut esecuri, uneori m-am vazut in pragul falimentului, dar pocainta autentica conditioneaza  si chiar asigura parteneriatul divin. Aleluiaaa!

Lumea este in criza economica, dar ceea ce ma ingrijoreaza este ca intre crestini se simte o clara criza de integritate; o criza de oameni care sa fie sensibili sa asculte Cuvantul divin, sa-L creada si sa-L aplice. Intreaga creatie, si chiar Dumnezeu tanjeste dupa astfel de co-lucratori! Caci Domnul isi intinde privirile peste tot pamantul, ca sa sprijineasca pe aceea a caror inima este intreaga a Lui (2 Cronici 16:9a)